Conceptul de biofilie a fost popularizat de către biologul american Edward O. Wilson în anii 1970. El a sugerat că oamenii au o nevoie innăscută de a se conecta cu natura şi că această nevoie poate fi satisfăcută și prin intermediul arhitecturii.
Arhitectura biofilă este un concept care promovează reintegrarea elementelor naturale în proiectarea spaţiilor de locuit sau de lucru. Acest lucru poate însemna adăugarea plantelor, a apelor sau a vederilor spre ferestre deschise spre natura, sau chiar construirea clădirilor în forme care să imite formele din natură. Scopul arhitecturii biofilice este de a recrea o conexiune mai profundă între oameni şi natură, în încercarea de a îmbunătăţi starea de bine a oamenilor şi de a reduce stresul asociat cu mediul urban.
Arhitectura biofilică poate avea, de asemenea, beneficii pentru mediu, cum ar fi conservarea speciilor şi a ecosistemelor naturale, reducerea poluării şi conservarea resurselor naturale.
Arhitectura biofilică este o abordare a proiectării care se concentrează pe reconectarea oamenilor la natură prin intermediul mediului construit. Termenul a fost inventat de către profesorul Stephen R. Kellert, care a scris despre conceptul de arhitectură biofilică în lucrarea sa din 1984, „The Biophilic Hypothesis”. Kellert a dezvoltat conceptul de arhitectură biofilică în anii 1980 și a continuat să promoveze ideile sale prin intermediul cercetărilor și publicațiilor sale ulterioare.
Stephen R. Kellert: este un profesor american cunoscut pentru munca sa privind designul biofil și rolul naturii în mediul construit. Este autorul mai multor cărți pe această temă, printre care „Design biofil: Theory, Science, and Practice of Bringing Buildings to Life” și „Building for Life: Designing and Understanding the Human-Nature Connection”.
În anii 1990, conceptul de arhitectură biofilă a început să fie studiat mai atent de către cercetători, care au descoperit că conexiunea cu natura poate avea beneficii importante pentru sănătatea fizică şi mentală a oamenilor.
În prezent, arhitectura biofilică este o ramură importantă a arhitecturii verzi şi este promovată de către arhitecţi şi dezvoltatori din întreaga lume.
Personalitati care sunt cunoscuți pentru crearea de modele biofile, alaturi de Stephen R. Kellert, includ:
Janine Benyus – expert în biologie şi în designul durabil, Janine Benyus a dezvoltat conceptul de „arhitectură biostimulativă”, care se concentrează pe crearea unor clădiri care să încurajeze sănătatea şi bunăstarea oamenilor prin intermediul conexiunii cu natura. Benyus este un biolog și autoare americană, cunoscută pentru munca sa despre biomimetism, care implică utilizarea naturii ca model de design. Ea este autoarea cărții „Biomimicry: Innovation Inspired by Nature” și este co-fondatoare a Biomimicry Institute, o organizație care promovează utilizarea biomimetismului în design și inovare.
Bill Browning – co-fondator al firmei Terrapin Bright Green, Bill Browning este un expert în designul durabil şi în arhitectura biofilică. El a lucrat la numeroase proiecte de arhitectură biofilică, inclusiv la sediul firmei eBay în San Jose, California.
Ken Yeang – un arhitect din Malaezia cunoscut pentru lucrările sale în domeniul arhitecturii ecologice şi al arhitecturii biofilice, Ken Yeang a creat numeroase clădiri care sunt integrate în mediul natural.
Steven Holl – cunoscut pentru lucrările sale în domeniul arhitecturii contemporene şi al arhitecturii biofilice, Steven Holl a creat numeroase clădiri care se integrează în mediul natural şi care promovează o conexiune mai profundă între oameni şi natură.
Există mai multe orașe care sunt considerate exemplare în ceea ce privește adoptarea arhitecturii biofilice. Un exemplu este orașul Curitiba din Brazilia, care a dezvoltat un sistem de transport public eficient și a promovat dezvoltarea parcurilor și a spațiilor verzi pentru a conecta oamenii la natură. De asemenea, Stockholm, Suedia, are o istorie puternică în ceea ce privește conservarea naturii și promovarea dezvoltării durabile, iar orașul este acum recunoscut pentru calitatea vieții sale superioară și pentru conexiunea sa puternică cu mediul natural. Alte orașe care sunt considerate exemplare în ceea ce privește arhitectura biophilică includ Singapore și Vancoucer, Canada.
Arhitectura biofilică este o ramură a arhitecturii care se concentrează pe conectarea oamenilor la natură prin intermediul mediului construit. Aceasta se bazează pe ideea că oamenii au o nevoie innată de a se conecta cu natura și că mediul construit poate contribui la sănătatea și bunăstarea oamenilor prin integrarea elementelor naturale în designul clădirilor.
Arhitectura biofilică poate avea numeroase beneficii, atât pentru oameni, cât și pentru mediul înconjurător. Studiile au arătat că oamenii care trăiesc sau lucrează în clădiri cu elemente naturale de design au o sănătate mai bună, o mai bună concentrare și o productivitate mai mare. De asemenea, aceasta poate contribui la conservarea mediului natural prin reducerea nevoii de energie și apă prin intermediul sistemelor de eficiență energetică și apă.
În concluzie, arhitectura biofilica reprezintă o abordare revoluționară, de reconectarea oamenilor la natură, prin construirea de clădiri care îmbină elementele naturale cu designul modern pentru a crea spații benefice pentru oameni și mediul înconjurător.
YVONNE TOADER 