Arhitectura metaversului

Termenul „Metaverse” a fost inventat de Neal Stephenso, ca succesor al erei internetului și constituie viziunea lui Stephenson asupra modului în care o lume digitală ar putea evolua în viitorul apropiat.  

Stephenson a inventat termenul Metaverse dar totodată a popularizat și termenul de avatar într-un context de calcul.

Notiunea de Digital Twin este înțeleasa ca fiind „o arhivă spatiala”. Aici pot convietui simultan arhitectura trecutului, prezentului si viitorului, oferind posibilitatea de a simula și testa schimbările din peisajul urban înainte de a le pune în practică.

Pe măsură ce aceste „realități” continuă să evolueze, ele vor revoluționa arhitectura, ingineria și construcțiile. Această evoluție include și MR (Mixed Reality) și AR (Augmented Reality). 

Metaversul pare o lumină la capătul tunelului ca un tărâm nelimitat pentru arhitecți, care istoric au proiectat ca și cum resursele ar fi infinite. Acum sunt nevoiți să-și restrângă imaginația din cauza normărilor din ce in ce mai stufoase, actualei crize de mediu și economice din lume.

Vă intrebati ce se întamplă, experimental, în birourile de arhitectură ?

Zaha Hadid Architects proiectează „Cyber-Urban” Metaverse City. Este vorba de un proiect în care comunitatea prezintă diverse cartiere hiperrealiste care încurajează autoguvernarea urbană și, de asemenea, zone în care absența urbanismului „permite ordine spontană printr-un proces de descoperire liberă”.

Zaha Hadid Architects

Gluon “muta” Nakagin Capsule Tower în metavers

Compania de consultanță digitală japoneză Gluon plănuiește să recladească virtual Nakagin Capsule Tower din Tokyo , unul dintre cele mai reprezentative exemple ale metabolismului japonez , creatie a arhitectului Kisho Kurokawa . 

Se folosește o combinație de tehnici de măsurare pentru a înregistra clădirea emblematică în trei dimensiuni și pentru a o recrea în Metaverse.

Kisho Kurokawa

Casa de iarnă de Andrés Reisinger și Alba de la Fuente

Andrés Reisinger este un designer argentinian cu sediul în Barcelona care, împreună cu arhitectul Alba de la Fuente , a dezvoltat un proiect rezidențial pentru metavers. Sub numele Casa de Invierno (Casa de iarnă), proiectul cuprinde o locuință virtuală independentă, caracterizată prin liniile geometrice clare și culorile destul de calme, care caută să transmită un sentiment de liniște.

 Casa de Invierno

Rojkind Arquitectos a prezentat primul său proiect al metaversului sub numele de „Metadestilería”, care se bazează pe un exercițiu de proiectare care răspunde la funcția obiectelor în raport cu nevoile umane în contexte specifice cu provocarea de a crea experiențe unice prin obiecte și arhitectură.

Metadestilería

„Lumea digitală a pătruns în imaginația a milioane de tineri și a construit medii comune cu limbaje intuitive de interacțiune care ridică provocări digitale, în care orice subiect poate dobândi o identitate alternativă prin intermediul avatarurilor, într-un nou context social. Este o comprimare a timpului și spațiului, în care orarele fiecărei regiuni a lumii sunt diluate și limbile sunt invadate de noi limbaje digitale care permit participarea activă, întotdeauna înscrisă în logica unui joc video.”- Rojkind Architects-

Compania de proiectare și tehnologie de iluminat Nemo a anunțat că a fost „prima” companie de design care a spart lumea NFT – token nefungibil, un fel de artă virtuală criptată și comercializată pe platforme pentru a fi folosită în medii metaverse.

Arhitectura ca generatoare si gazda a sunetului

Arhitecți din întreaga lume au conectat, de-a lungul vremii, sub diverse forme, arhitectura de muzică. Muzica și Arhitectura s-au influențat reciproc inspirate fiind, parcă, de aceeași muza.

Descoperim astfel arhitecți preocupați de relația cu sunetul și care creează structuri arhitecturale producătoare de sunet, propunându-și noi direcții de modelare a formelor subtile care compun lumea în care trăim.

Astfel, o fațadă realizată în mai multe planuri și/sau straturi paralele sau sub diverse înclinații, poate produce o rezonanță anume în zilele ploioase, jeturi luminoase tip clape de pian care sună la atingere creând spatii vibraționale, forme complicate care la trecerea vântului emit sunete dintre cele mai neașteptate. Toate fac parte dintr-un curent al arhitecturii generatoare de sunet, arhitectura care cântă.

Într-o alta abordare, alți arhitecți, preocupați de “geometria” sunetului transpusă în volume, (precum arhitecții Amelia Tavella și Rudy Ricciotti) au propus o clădire care compozțional reprezintă transpunerea unei partituri.

Totodată, interiorul clădirilor este, în mod, tradițional gazda muzicii.

Muzica din spațiile interioare poate fi redată ambiental prin interpretare directă, prin stații și boxe, sau prin muzica ascultată individual la căști.

Toate artele, observa Walter Pater în 1877, „aspiră constant la condiția muzicii.” Fascinația derivă din faptul că, în muzică, forma și conținutul sunt un lucru integrat, comun: mesajul fiind identic cu forma, iar forma identică cu mesajul. Acesta pare sa fie țelul suprem al tuturor artelor.

Nu pot creiona aceasta postare fără sa-l menționez pe fabulosul Iannis Xenakis, cel care a înființat „Centrul de studii de matematică și automatică muzicală” CÉMAMU (Centre d’études de mathématique et automatique musicales), cu scopul aplicării cunoștințelor tehnice și științifice în muzică.

Compozitorul Iannis Xenakis, grec născut la Brăila, matematician și arhitect, celebru datorită talentelor sale de compozitor, a lucrat în atelierul de arhitectură al lui Le Corbusier, studiind în paralel muzica și încercând să le îmbine pe cele două.

Xenakis a devenit recunoscut pe plan internațional drept un compozitor de excepție, unul dintre cei care avea sa introducă în Europa muzica electronică sintetizată și formulele matematice pentru a crea linii melodice.  

În Grecia, el a fost condamnat (în lipsă) la moarte pentru terorism politic de către administrația de dreapta. Pedeapsa a fost comutată cu zece ani de închisoare în 1951 pentru ca pedeapsa sa fie ridicată după 23 de ani de la pronuntare, după căderea juntei militare grecești din 1974. Acest eveniment traumatizant a reprezentat un declansator al creativitatii in slujba careia si-a dedicat viata.

„Ani de zile am fost chinuit de vinovăția că am părăsit țara pentru care luptasem. Mi-am lăsat prietenii – unii erau în închisoare, alții erau morți, unii au reușit să scape. Am simțit că sunt dator la ei și că trebuie să rambursez acea datorie. Și am simțit că am o misiune. A trebuit să fac ceva important pentru a-mi recâștiga dreptul de a trăi. Nu era doar o chestiune de muzică – era ceva mult mai semnificativ.”

Philips Pavilion proiectat de Le Corbusier si  Xenakis pentru Expo ’58 Bruxelles, este primul mediu electronic-spațial care combină arhitectura, filmul, lumina și muzica într-o experiență artistică complexă. Pavilionul a fost o adevărată sinteză intre arte și matematică. 

Structura clădirii a jucat rolul de casetă sonoră și instrument virtual în sine. Evenimentul multimedia care a avut loc în interior este cunoscut sub numele de „Le poeme electronique”

După ce a părăsit biroul lui Le Corbusier, Xenakis a dezvoltat un program pe calculator capabil să transforme / să traducă proiectele de arhitectură în sunete sintetizate. O întreaga clădire putea fi luată astfel drept reper pentru o nouă melodie.

MAISON&OBJET, septembrie 2022

De joi, 8 septembrie, până luni 12 septembrie 2022, a avut loc la Paris ediția de toamnă a salonului Maison&Objet: ocazia perfectă de a lua pulsul tendințelor care vor marca sezoanele următoare și totodată locul internațional de întâlnire pentru profesioniștii în decorațiuni interioare și design.

MAISON&OBJET, este vitrina noilor tendințe emergente și a creațiilor de ultimă generație în domeniile designului, decorațiunii, accesoriilor și a veselei.

De 25 de ani, Maison&Objet direcționeaza și unește comunitatea internațională de decorațiuni, design și stil de viață.

Capacitatea de a provoca întâlniri internaționale fertile, de a accelera vizibilitatea brandurilor dar și aceea de a promova tendințe, face din Maison&Objet un eveniment reper.

La Maison&Objet, în septembrie 2022 s-au putut regasi urmatoarele tendinte :

Tendinta Boho/Japandi – mobilier din lemn, ratan, textile deschise la culoare. Corpurile de iluminat din paie, ratan, stuf, lemn, în consens cu mobilierul. Designul este minimalist și materialele naturale. Ocazional observam influențe etnice, mai ales extrem orientale.

Tendinta Modern/Luxury – mobilier elegant, forme simple, curbate, lemn curbat, textile de calitate superioară, inserții metalice, piatra naturală. Foarte multe accesorii si decorațiuni cu forme abstracte, finisaje metalice, ceramică si/sau sticlă colorată.

De subliniat este prezența remarcabilă a metalului, oțelului și marmurei, care par să-și recapete poziția.

Tendinta Ecologica: Dezinhibate estetic, noutățile sezonului nu ignoră însă problemele ecologice. Plasticul reciclat, lemnul de proveniență reciclată, ceramica și ipsosul se ridică la rangul de elemente esențiale pe care va trebui să ne bazăm.

La multe dintre standuri/branduri s-a marketizat intens conceptul de reciclare. Mobilierul realizat din materiale reciclate a fost o prezență bine definită, fiind reprezentativ inclusiv pentru mobilierul premium: fotolii de 2-3000 euro.

Senzationalul: Statuete suprarealiste de dimensiuni mari, cum ar fi o piesa ce reprezinta doar o jumatate de cal, personaje din desene animate, figurine supradimensionate, vaze imense, etc.

Corpuri de iluminat cu diverse functii smart:  lămpi care pot schimba temperatura luminii (4000K-6000K), veioze cu încarcare wireless prin inducție, corpuri de iluminat cu porturi usb integrate,etc.

Prezenta Tehnologiei: mulți producatori încep să utilizeze tehnologia încastrată în mobilier (prin înglobarea de zone cu încarcatoare wireless și porturi usb).

De două ori pe an, primavara si toamna, la Paris, se adună întregul sector al amenajarilor interioare din Europa și nu numai.

Se adună aici reprezentanți de brand-uri producătoare, designeri, arhitecți, meșteri, simplii vizitatori pasionați: pentru a face conexiuni, pentru a afla noi tendințe sau pentru a încheia afaceri.

Dacă există un eveniment de neratat în lumea decorațiunii și designului, acesta este Maison&Objet Paris.

DE LA ARHITECTURA SEMIOTICA LA CEA SALUTOGENA

Photo by iSAW Company on Pexels.com

Arhitectura este cel mai complex utilizator simultan de elemente ambientale, elemente precum iluminatul, acustica, forma, textura, culoarea. Toate genereaza stări de spirit și au efecte psihologice asupra utilizatorilor.

Aceste elemente ambientale reprezintă vectori de transmitere a mesajelor Semiotice. Pentru înțelegerea termenului de mesaj semiotic aș face referire la definitia cercetătorul american Thomas Sebeok care o definește drept un proces de schimb de mesaje de orice tip.

Unele mesaje folosite in arhitectura sunt, însă, specifice doar unei anumite culturi și difera de la un moment istoric la altul. Spre exemplu, semnificatia culorilor în lumea occidentala este diferita de cea a lumii orientale, perceptia semnificatiei unor anumite sunete difera deasemeni de la o cultura la alta, de la un moment istoric la altul.

Arhitectura poate genera stare de bine, poate relaxa, poate angoasa, ne poate face sa ne simțim copleșiți sau intimidați. Astfel, influențarea utilizatorilor unui spațiu de către obiectul de arhitectura poate acționa pe diverse paliere. Arhitectura poate activa diverse atitudini umane, implicându-se in transmiterea de mesaje politice in epocile totalitare sau poate genera confort emoțional, poate activa senzația de siguranță si poate merge pana la generarea de senzații psihedelice activate prin culori, forme specifice, repetitivitate de elemente, etc.

Așadar, arhitectura se poate dovedi manipulatoare prin oferirea unui context spațial care afectează comportamentul unei persoane, implicit sistemele lui neuronale și endocrine.

Recent, studii medicale au demonstrat ca prin influența sa asupra creierului, arhitectura poate influența direct sănătatea. Efectele arhitecturii asupra structurii umane au reprezentat punctul de pornire pentru multe studii medicale sau de pura cercetare, realizate în întreaga lume.

Astfel, un moment reper o reprezintă lansarea teoriei salutogenice a lui Antonovsky, teorie care oferă o logică generală și accesibilă pentru determinarea acestor efecte în proiectare.

Despre Salutogeneza Termenul salutogeneză definește o disciplină care își concentrează studiul pe originea sănătății și pe așa-numitele“active pentru sănătate”, ca o completare a abordării patogene care ia în

considerare originile bolii și factorii de risc ai acesteia. Conceptul este folosit pentru prima dată în anii ’70 de sociologul Aaron Antonovsky.

În 1972, Antonovsky a ajutat la înființarea școlii medicale la Universitatea Ben-Gurion  din Israel. Aici, acesta a dezvoltat teoria sănătății și a bolilor, pe care a numit-o salutogeneză. Acest model a fost descris în cartea sa din 1979 “Health, Stress and Coping”, urmată de lucrarea sa din 1987, „Unraveling the Mystery of Health”.

Salutogeneza ca știință a sănătății se concentrează pe factorii ce ajută sănătatea umană, în contrast cu factorii ce cauzează boala. Salutogeneza este preocupată de relația dintre sănătate, stres și felul în care ne raportăm la ele.

Antonovsky este de părere că sănătatea umană nu este un fapt static, ci un proces continuu de dezvoltare. Asta înseamnă că fiecare persoană își descoperă propriile surse de sănătate și decide ce e de făcut pentru a-și menține confortul mental și starea generală de bine.

Cuvântul salutogenesis îşi are rădăcinile în latinescul ”salus” sau “salis” care înseamnă sănătate şi grecescul „genesis” care înseamnă începutul, originea sau a genera. Astfel, salutogeneza a devenit termenul folosit pentru a descrie o nouă direcţie de cercetare care caută sursa de sănătate în relaţie cu trupul, sufletul şi spiritul. Salutogeneza crează o nouă paradigmă în cercetarea medicală.

Paradigma, activă în medicină în ultimii 300 de ani, era si inca mai este Patogeneza (de la parthein – suferinţă, boală), care îndreaptă privirea spre suferinţă, spre boală. Conceptul prevenţiei este foarte legat de patogeneză.

Modelul salutogen postulează că o bună sănătate emoțională, psihică și somatică este menținută datorită capacității dinamice a ființei umane de a se adapta la schimbările din circumstanțele sale de viață. Teoria salutogenică definește un concept pe care îl numește „simțul coerenței”, care este suma resurselor generale de rezistență la boală minus deficitul general de rezistență la aceasta. Salutogenoza este un concept fundamental dinamic. In ultimii ani, termenul „salutogen” a devenit un cuvânt cheie pentru arhitectura spatiilor de sănătate  (clinici, spitale, sanatorii, etc). Din păcate, în practica arhitecturala contemporana, rareori Salutogenoza se concretizeaza in mai mult decât în dorinta de a crea spatii arhitecturale care oferă vederi spre natură. Termenul este astfel golit de sens si conținut. 

După cum a sugerat Antonovsky, salutogeneza ar putea fi singura teorie cuprinzătoare a promovării sănătății aplicabila in procesul de proiectare în sine.



%d blogeri au apreciat: