YVONNE TOADER

Tendințe în arhitectura contemporană

Arhitectura contemporană este ghidată de o abordare inovativă concentrându-se pe dezvoltarea de clădiri care să îndeplinească nevoile și dorințele complexei societăți actuale.

Din punct de vedere estetic, arhitectura contemporană se caracterizează printr-o abordare creativă și experimentală. Arhitecții pot să creea clădiri cu forme spectaculoase, care să inspire, să impresioneze și uneori să intrige.

Iată opt din tendințele actuale ale arhitecturii contemporane:

Durabilitate si sustenabilitate – Arhitecții concep proiecte propunând folosirea de materiale și tehnologii sustenabile și prietenoase cu mediul pentru a reduce impactul asupra mediului .

Denumirea de sustenabilitate este derivată din latina sustinere (tenere). Sustain poate însemna „întreține”, „susține”, „ sau „a îndura”. Istoria sustenabilității urmărește sistemele ecologice dominate de oameni de la primele civilizații până în zilele noastre.

Două dintre cele mai cunoscute modalități de măsurare a durabilității mediului sunt limitele planetare și amprenta ecologică. Dacă granițele nu sunt depășite și amprenta ecologică nu depășește capacitatea de încărcare a biosferei, modul de viață al umanității este durabil.

Astfel,„Arhitectura durabilă” este o sintagmă generală care descrie tehnici de proiectare din domeniul arhitecturii care sunt ecologic-conştiente.

2. Regenerabilitate – Arhitecții se concentrează pe proiectarea clădirilor care nu doar reduc impactul asupra mediului, ci care și produc resurse și regenerează mediul înconjurător. Normativele actuale cer proiectarea cladirilor nZEB (nearly Zero Energy Building), constructii care consuma foarte putina energie, obtinuta in principal din surse regenerabile.

3. Circularitate – Arhitecții se concentrează pe proiectarea clădirilor care sunt concepute să fie demontate și reciclate după finalul vieții lor utile, ceea ce duce la o economie circulara și reducerea deșeurilor.

În ultimii ani, conceptele bazate pe resurse de (re) ciclare câștigă din ce în ce mai multă importanță.

4. Adaptativitate – Arhitecții se concentrează pe crearea de spatii care pot fi adaptate și modificate în funcție de nevoile utilizatorilor și de condițiile locale. Acest lucru poate include utilizarea unor structuri modulare sau mobile, care pot fi reconfigurate sau relocate în funcție de nevoi.

5. Inteligentă – Arhitecții se concentrează pe proiectarea clădirilor care folosesc tehnologii inteligente pentru a monitoriza și gestiona energia și resursele, ceea ce duce la economii și eficientă sporită.

6. Sănătate – Arhitecții se concentrează pe proiectarea spatiilor care promovează sănătatea și bunăstarea utilizatorilor, prin utilizarea unor materiale sănătoase, iluminare naturală și proiectarea de spatii verzi.

7. Bioclimatism– Arhitecții combină elemente de design și tehnologii pentru a crea spatii care sunt optimizate pentru condițiile climatice locale. Acest lucru poate include, de exemplu, utilizarea materialelor care absorb și eliberează căldură sau utilizarea spatiilor verzi pentru a regla temperatura și umiditatea.

8. Biomimetism – Arhitecții se inspira din natură pentru a proiecta clădiri care sunt eficiente energetic și care pot fi integrate armonios în mediul natural.

Fotografie de Adrien Olichon pe Pexels.com

ARHITECTURA BIOFILA

Conceptul de biofilie a fost popularizat de către biologul american Edward O. Wilson în anii 1970. El a sugerat că oamenii au o nevoie innăscută de a se conecta cu natura şi că această nevoie poate fi satisfăcută și prin intermediul arhitecturii.

Arhitectura biofilă este un concept care promovează reintegrarea elementelor naturale în proiectarea spaţiilor de locuit sau de lucru. Acest lucru poate însemna adăugarea plantelor, a apelor sau a vederilor spre ferestre deschise spre natura, sau chiar construirea clădirilor în forme care să imite formele din natură. Scopul arhitecturii biofilice este de a recrea o conexiune mai profundă între oameni şi natură, în încercarea de a îmbunătăţi starea de bine a oamenilor şi de a reduce stresul asociat cu mediul urban.

Arhitectura biofilică poate avea, de asemenea, beneficii pentru mediu, cum ar fi conservarea speciilor şi a ecosistemelor naturale, reducerea poluării şi conservarea resurselor naturale.

Biophilia, the future of architecture | Matthias Olt | TEDxSeattle

Arhitectura biofilică este o abordare a proiectării care se concentrează pe reconectarea oamenilor la natură prin intermediul mediului construit. Termenul a fost inventat de către profesorul Stephen R. Kellert, care a scris despre conceptul de arhitectură biofilică în lucrarea sa din 1984, „The Biophilic Hypothesis”. Kellert a dezvoltat conceptul de arhitectură biofilică în anii 1980 și a continuat să promoveze ideile sale prin intermediul cercetărilor și publicațiilor sale ulterioare.

Stephen R. Kellert: este un profesor american cunoscut pentru munca sa privind designul biofil și rolul naturii în mediul construit. Este autorul mai multor cărți pe această temă, printre care „Design biofil: Theory, Science, and Practice of Bringing Buildings to Life” și „Building for Life: Designing and Understanding the Human-Nature Connection”.

În anii 1990, conceptul de arhitectură biofilă a început să fie studiat mai atent de către cercetători, care au descoperit că conexiunea cu natura poate avea beneficii importante pentru sănătatea fizică şi mentală a oamenilor.

În prezent, arhitectura biofilică este o ramură importantă a arhitecturii verzi şi este promovată de către arhitecţi şi dezvoltatori din întreaga lume.

Personalitati care sunt cunoscuți pentru crearea de modele biofile, alaturi de Stephen R. Kellert, includ:

Janine Benyus – expert în biologie şi în designul durabil, Janine Benyus a dezvoltat conceptul de „arhitectură biostimulativă”, care se concentrează pe crearea unor clădiri care să încurajeze sănătatea şi bunăstarea oamenilor prin intermediul conexiunii cu natura. Benyus este un biolog și autoare americană, cunoscută pentru munca sa despre biomimetism, care implică utilizarea naturii ca model de design. Ea este autoarea cărții „Biomimicry: Innovation Inspired by Nature” și este co-fondatoare a Biomimicry Institute, o organizație care promovează utilizarea biomimetismului în design și inovare.

Bill Browning – co-fondator al firmei Terrapin Bright Green, Bill Browning este un expert în designul durabil şi în arhitectura biofilică. El a lucrat la numeroase proiecte de arhitectură biofilică, inclusiv la sediul firmei eBay în San Jose, California.

Ken Yeang – un arhitect din Malaezia cunoscut pentru lucrările sale în domeniul arhitecturii ecologice şi al arhitecturii biofilice, Ken Yeang a creat numeroase clădiri care sunt integrate în mediul natural.

Steven Holl – cunoscut pentru lucrările sale în domeniul arhitecturii contemporene şi al arhitecturii biofilice, Steven Holl a creat numeroase clădiri care se integrează în mediul natural şi care promovează o conexiune mai profundă între oameni şi natură.

Există mai multe orașe care sunt considerate exemplare în ceea ce privește adoptarea arhitecturii biofilice. Un exemplu este orașul Curitiba din Brazilia, care a dezvoltat un sistem de transport public eficient și a promovat dezvoltarea parcurilor și a spațiilor verzi pentru a conecta oamenii la natură. De asemenea, Stockholm, Suedia, are o istorie puternică în ceea ce privește conservarea naturii și promovarea dezvoltării durabile, iar orașul este acum recunoscut pentru calitatea vieții sale superioară și pentru conexiunea sa puternică cu mediul natural. Alte orașe care sunt considerate exemplare în ceea ce privește arhitectura biophilică includ Singapore și Vancoucer, Canada.

Arhitectura biofilică este o ramură a arhitecturii care se concentrează pe conectarea oamenilor la natură prin intermediul mediului construit. Aceasta se bazează pe ideea că oamenii au o nevoie innată de a se conecta cu natura și că mediul construit poate contribui la sănătatea și bunăstarea oamenilor prin integrarea elementelor naturale în designul clădirilor.

Talk on biophilic design with Oliver Heath | Talks | Dezeen

Arhitectura biofilică poate avea numeroase beneficii, atât pentru oameni, cât și pentru mediul înconjurător. Studiile au arătat că oamenii care trăiesc sau lucrează în clădiri cu elemente naturale de design au o sănătate mai bună, o mai bună concentrare și o productivitate mai mare. De asemenea, aceasta poate contribui la conservarea mediului natural prin reducerea nevoii de energie și apă prin intermediul sistemelor de eficiență energetică și apă.

În concluzie, arhitectura biofilica reprezintă o abordare revoluționară, de reconectarea oamenilor la natură, prin construirea de clădiri care îmbină elementele naturale cu designul modern pentru a crea spații benefice pentru oameni și mediul înconjurător.

New European Bauhaus, sufletul Pactului Verde european

La doi ani de la introducerea sa, Noul Bauhaus european continuă să fie în mare măsură ignorat de oameni și de mass-media, deși face progrese în cercurile de specialitate și stârnește interesul companiilor implicate în sectorul construcțiilor și al dezvoltării orașelor.

Dar să facem o scurtă retrospectivă istorică a Bauhaus-ului, o miscare culturală care s-a deșfasurat și continuă sa se desfasoare în mai multe etape.

1.BAUHAUS-UL inițial:

Cuvântul german Bauhaus (bau – a construi și haus – casă) desemnează de obicei Staatliches Bauhaus, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, fotografia, mobilierul și decoratiunile interioare ale secolului XX.

Această școală și mișcare artistică, generată de către arhitectul și pedagogul german Walter Gropius în orașul Weimar în 1919, a funcționat la maxima sa anvergură între anii 1919 – 1933 în trei orașe germane: Weimar, Dessau și Berlin.

Bauhaus a avut o influență de anvergură. Produsele sale au fost reproduse pe scară largă, iar acceptarea contemporană a modelelor funcționale pentru obiectele de uz zilnic, datorează mult conceptului Bauhaus.

Clădirea Școlii Bauhaus din Dessau, Germania-arh. Walter Gropius -foto Wikipedia

Cei trei directori ai școlii Bauhaus au fost fondatorul acesteia, Walter Gropius, între 1919 și 1928, continuatorul „tradiției Bauhaus”, Hannes Meyer, între 1928 și 1930, și directorul declinului artistic și existențial, Ludwig Mies van der Rohe, între 1930 și 1933.

Viziunea programatică a lui Walter Gropius era să creeze spații ambientale funcționale, ieftine, practice și reproductibile cu ajutorul producției de masă, fiind în acest fel accesibile absolut fiecăruia. Strâns legate de cele de mai sus, Gropius dorea ca artefactele să constituie un alt grup de produse, de data aceasta, relativ accesibile material, dar care să se încadreze armonios în spațiile ambientale construite cu ajutorul producției de masă.

Dacă școala Bauhaus este cunoscută mai ales pentru realizările sale în arhitectură, acesta a exercitat, de asemenea, o puternică influență în domeniul artelor aplicate, prin obiectele cotidiene pe care le-a modelat. Este, de altfel, precursorul designului contemporan.

Programul Bauhaus a atras sprijinul unui număr mare de artiști de avangardă din toată Europa, inclusiv Johannes Itten, Vassily Kandinsky, Paul Klee, Oskar Schlemmer, László Moholy-Nagy și Marcel Breuer .

Gerrit Rietveld, Red Blue Chair, 1918

2. NEW BAUHAUS:

New Bauhaus este o școală de design fondată în 1937, în Chicago, Illinois, de fostul membru al Bauhaus, designerul, profesorul și fotograful László Moholy-Nagy, după imigrarea sa în Statele Unite ale Americii și după desfințarea de către naziști a instituției originare, Staatsliches Bauhaus în 1933.

Alături de reputația și profesionalismul de a fi fost o figură proeminentă în mișcarea Bauhaus, respectiv de a fi simultan pictor, fotograf, designer, grafician și dascăl de valoare, László Moholy-Nagy a impresionat prin entuziasmul și energia dedicată proiectului. Întrucât Moholy fusese mult mai experimental și creativ decât majoritatea „vechilor colegi” de Bauhaus, din start instituția nou creată era puternic orientată spre teoretizare și experimentare.

Moholy-Nagy a părăsit Institutul de Design în 1945, iar cariera sa a fost întreruptă un an mai târziu, când a murit de leucemie. Avea doar 51 de ani, iar realizările sale erau în primul rând evidente în arta neclasificabilă pe care a lăsat-o în urmă. Totuși aspectele mai puțin vizibile ale influenței lui Moholy-Nagy – oamenii pe care i-a influiențat și artiștii pe care i-a încurajat – sunt cele care îl fac important.

„Nu cred în artă atât de mult cât în omenire. O mare parte din ea este artă.”-László Moholy-Nagy

3.NEW EUROPEAN BAUHAUS:

este o nouă inițiativă europeană care ne invită pe toți să ne imaginăm și să construim împreună un viitor durabil și incluziv, care este frumos pentru ochii, mintea și sufletul nostru.

Astfel, frumoase sunt locurile, practicile și experiențele care sunt:

Îmbogățitoare , inspirate de artă și cultură, răspunzând nevoilor dincolo de funcționalitate.
Durabile , în armonie cu natura, mediul și planeta noastră.
Incluzive, încurajând un dialog între culturi, discipline, genuri și vârste.

New European Bauhaus își propune să reunească cetățeni, experți, întreprinderi și instituții și să faciliteze discuțiile pe marginea mijloacelor prin care putem realiza spații de trai mai abordabile și mai accesibile. Inițiativa mobilizează designeri, arhitecți, ingineri, oameni de știință, studenți și spirite creative din diferite discipline pentru a reimagina un mod de viață durabil în Europa.

MIDJOURNEY : VISE PRIN CUVINTE

Midjourney este un program de inteligență artificială creat de un laborator de cercetare independent condus de David Holz.

Sub un model de afaceri „freemium”, programul este în prezent în beta deschisă și poate fi găsit pe Discord.

Modelul de afaceri Freemium este un model de afaceri „free” and „premium” în care furnizorul de servicii oferă utilizatorilor funcții de bază fără costuri și percepe o sumă pentru funcții suplimentare sau avansate.

Allegorical Facades

Ca artist care lucrează la intersecția arhitecturii, modei și designului interactiv, arhitectul irano-american BEHNAZ FARAHI și-a început călătoria Midjourney re-imaginând corpul uman. „Îmi place foarte mult să trec de la scara intimă a modei la scara mare a arhitecturii. Explorez idei de la artă publică la arhitectură la mobilier la modă prin prisma AI”, spune Farahi despre explorarea sa curioasă a programului.

Pentru lumea care este familiarizată cu proverbul „o imagine face cât o mie de cuvinte”, Midjourney generează o imagine din foarte puține cuvinte.

Odată cu discuția despre rezultatele sale exemplare, există și dezbateri în lumea artei și a designului cu privire la intențiile sale, la fel de virulente ca dezbaterile artiștilor și pictorilor atunci când a fost inventată fotografia.

Dar iată-ne într-o lume în care arta și fotografia coexistă, ajutându-se de fapt reciproc. Cu toate acestea, este o chestiune de timp până când știm ce poate aduce AI și ce poate lua din industria artei.

Midjourney este unul dintre principalii factori ai tehnologiei emergente de utilizare a inteligenței artificiale (AI) pentru a crea imagini vizuale generate prin mesaje text.

50 Midjourney AI inspirational prompts – ideas for architecture

Midjourney se diferențiază prin accentuarea esteticii picturale în imaginile pe care le produce.

Platforma nu se concentrază să creeze imagini fotorealiste care să poată fi confundate cu fotografii.

David Holz spune că Midjourney este conceput pentru a debloca creativitatea oamenilor obișnuiți, oferindu-le instrumente pentru a crea imagini memorabile cu o simpla descriere exprimată printr-un scurt text.

Midjourney este un program care te ajută să „visezi” treaz.