Alegerea Culorii Pantone a Anului nu se face la întâmplare. Procesul implică cercetări sociologice și analize culturale: experți în design și trend forecasting studiază comportamentele consumatorilor, tendințele în modă, artă, arhitectură de interior, și chiar evoluțiile sociale. În urma acestor observații, echipa Pantone selectează o culoare care să reflecte starea de spirit globală și preocupările colective ale momentului.
Într-un articol anterior de pe blog („Pantone – culoarea anului 2026 și arhitectura de interior”), am analizat PANTONE 11-4201 Cloud Dancer din perspectiva arhitecturii de interior: caracteristicile nuanței, paletele adiacente și potențialul ei spațial și de atmosferă. Dincolo însă de aplicarea practică în design, alegerea unui alb aproape pur ca Culoarea Anului 2026 a generat în mediul online o serie de interpretări culturale și socio-economice care merită discutate separat.
Una dintre cele mai frecvente observații care circulă în ultimele zile este asocierea simbolică dintre Cloud Dancer și estetica perioadei Marii Depresiuni (The Great Depression). Această legătură nu este una oficială și nu a fost formulată de Institutul Pantone, ci reprezintă o analiză critică interesantă, apărută în discursul public, bazată pe psihologia culorilor și pe istoria designului în perioade de criză.
Culoarea ca răspuns la criză
În mod tradițional, în contexte de instabilitate economică sau incertitudine globală, paletele cromatice tind să se simplifice. Culorile vibrante, asociate cu excesul, optimismul și consumul, sunt înlocuite de tonuri neutre, calme, care exprimă prudență și nevoie de stabilitate. Din această perspectivă, Cloud Dancer este interpretată de unii analiști ca o „pânză albă” – un simbol al resetării și al revenirii la esențial, similar spiritului reținut care a caracterizat coloristica anilor ’30.
Este important de precizat că, istoric vorbind, Marea Depresiune nu a fost definită de un alb dominant, ci mai degrabă de culori prăfuite, blânde, naturale, și de materiale durabile, dictate de limitările economice ale epocii. Asemănarea nu este, așadar, una cromatică literală, ci una de atmosferă și atitudine: reținere, simplitate, economie de mijloace, accent pe funcționalitate și durabilitate.
Tranziția cromatică din ultimii ani – de la nuanțe intense și expresive la tonuri din ce în ce mai temperate – este citită de unii ca un indicator al unei stări colective de introspecție. În acest context, Cloud Dancer nu este percepută ca o alegere a lipsei, ci ca o culoare a pauzei, a nevoii de claritate și a recalibrării.
Pentru o perspectivă jurnalistică asupra acestor reacții și interpretări, merită parcurs și articolul publicat de Smithsonian Magazine, care discută alegerea lui Cloud Dancer ca o „blank canvas” într-un moment de incertitudine globală: Smithsonian Magazine.
YVONNE TOADER 